Coșurile s-au întors cu găuri în locul greșit

Un atelier de placare a returnat șase coșuri cu anozi de titan luna trecută. Coșurile au fost în funcțiune mai puțin de zece luni. Prima linie a cumpărătorului era simplă: „Coșurile tale se corodează”.

Când coșurile s-au deschis, colțurile de jos aveau găuri. Pereții din plasă erau în regulă. Cusăturile de sudură au fost bune. Calitatea de titan era ceea ce spunea ordinul.

Problema nu a fost coșul. Așa erau încărcate coșurile.

În placarea cu cupru acid, coșul anodului ar trebui să rămână plin cu pepite de cupru dimensionate corespunzător, cu partea superioară a încărcăturii sub linia de lichid și un spațiu liber, astfel încât coșul să nu se usuce niciodată în timpul unei ture lungi. Pe această linie, operatorii au completat coșurile doar atunci când baia părea joasă și au scăpat în bucăți de deșeuri supradimensionate pentru a economisi timp. Restul a făcut punte de plasă, a lăsat goluri de aer în apropierea colțurilor de jos, iar acele colțuri stăteau pe jumătate expuse la acid, în timp ce curentul continua să treacă.

Titanului nu-i place să stea pe jumătate ud, pe jumătate uscat sub curent anodic. Filmul pasiv se rupe acolo unde suprafața circulă între scufundat și expus. Odată ce începe o gaură, acidul lucrează în crăpătură, iar gaura crește mai repede decât poate explica stratul.

Nu ne-am certat că coșul era perfect. Am trimis înapoi o notă de încărcare în loc de o cerere de garanție: mențineți încărcarea la 30 mm sub nivelul lichidului, utilizați pepite gradate, nu resturi, nu lăsați niciodată coșul să se umple sub două treimi și verificați lunar colțurile de jos.

Cumpărătorul a recomandat coșurile două săptămâni mai târziu. Același desen, același titan. Obicei de operare diferit.

Coșurile cu anod nu sunt o piesă de uzură pe care o înlocuiți atunci când arată rău. Sunt un container care eșuează atunci când procesul din jurul lor este ignorat.